Sezonul de Formula 1 din 1955

Sezonul de Formula 1 din 1955
Durată
16 ianuarie - 11 septembrie
Nr. curse
7
Nr. piloți
84
Nr. echipe
19
Campionul la Piloți
Argentina Juan Manuel Fangio (Al 3-lea titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1955 a fost cel de-al nouălea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA, și a inclus cea de-a șasea ediție a Campionatului Mondial al Piloților.[1] Sezonul a fost disputat pe parcursul a șapte curse, începând cu Marele Premiu al Argentinei pe 16 ianuarie și terminându-se cu Marele Premiu al Italiei pe 11 septembrie. Juan Manuel Fangio și-a câștigat al doilea titlu consecutiv într-un sezon marcat de tragedii. În 1955 s-au desfășurat și alte curse care nu au făcut parte din campionat.

Rezumatul sezonului

modificare

Mercedes a dominat și acest sezon, Fangio câștigând patru curse, în timp ce noul său coechipier, Stirling Moss, s-a impus în Marele Premiu al Marii Britanii. Ajutați de problemele celor de la Mercedes și de accidentul lui Ascari, Ferrari a obținut victoria în Marele Premiu al Principatului Monaco. Deși a scăpat nevătămat, Ascari a murit patru zile mai târziu, la Monza, într-un nou accident.

Din cauza dezastrului petrecut pe 11 iunie 1955 în timpul cursei de 24 de ore de la Le Mans, patru Mari Premii au fost anulate. Atunci a murit pilotul Pierre Levegh și peste 80 de spectatori. Cele patru Mari Premii anulate au fost cursele din Franța, Germania, Spania și Elveția.[2] Etapa din Franța, care trebuia să aibă loc la Reims între cursele din Țările de Jos și Regatul Unit, pe 3 iulie, a fost mai întâi reprogramată pentru 25 septembrie și ulterior anulată.[3] Apoi, evenimentul din Germania de Vest, programat pentru 31 iulie pe Nürburgring, cursa din Elveția de la Bremgarten, planificată să aibă loc pe 21 august, și runda spaniolă din 23 octombrie la Pedralbes, au urmat exemplul.[4] Pedralbes și Bremgarten au fost apoi abandonate și nu au mai fost folosite niciodată pentru curse; Cursele cu motor au fost interzise cu totul în Elveția și nicio cursă de circuit nu a avut loc în țară până la Zürich ePrix 2018. Aceste anulări i-au înmânat efectiv titlul la piloți lui Fangio după ce acesta a terminat pe locul 2 în fața lui Moss la Marele Premiu al Marii Britanii. Cu toate acestea, nu a fost încoronat campion decât cu mult după Marele Premiu al Marii Britanii, deoarece rundele din Germania, Elveția și Spania au fost anulate după ce a avut loc Marele Premiu al Marii Britanii.

Sezonul 1955 va fi ultimul pentru Mercedes Benz în calitate de constructor până la renașterea echipei în 2010. De asemenea, a marcat victoria finală pentru Mercedes până la Marele Premiu al Chinei din 2012. Pe lângă moartea lui Ascari, italianul Mario Alborghetti a murit la Marele Premiu de la Pau din Franța, o cursă non-campionat, la volanul unui Maserati, iar alți doi piloți au fost uciși în Indy 500, Manny Ayulo în antrenamente și câștigătorul precedent al cursei, Bill Vukovich, în timpul cursei, două săptămâni mai tarziu.

Piloții și echipele înscrise în campionat

modificare

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1955.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Numele pilotului Etape
  Scuderia Volpini Arzani-Volpini Maserati 4CLT 2,5 L4 F1 P   Luigi Piotti 7
    Connaught Engineering Connaught Alta GP 2,5 L4 Type B D   Kenneth McAlpine 6
  Jack Fairman 6
    Cooper Car Company Cooper Bristol BS1 2,0 L6 T40 D   Jack Brabham 6
    Scuderia Ferrari Ferrari Ferrari 555 2,5 L4 625 F1
555
E   Umberto Maglioli 1, 7
  José Froilán González 1
  Giuseppe Farina 1–2, 4
  Maurice Trintignant 1–2, 4–7
  Harry Schell 2, 4
  Piero Taruffi 2, 4
  Paul Frère 2, 4
  Mike Hawthorn 5–7
  Eugenio Castellotti 5–7
    Equipe Gordini Gordini Gordini 23 2,5 L6 T16 E   Élie Bayol 1–2
  Pablo Birger 1
  Jesús Iglesias 1
  Robert Manzon 2, 5–6
  Jacques Pollet 2, 5, 7
  Hernando da Silva Ramos 5–7
  Mike Sparken 6
  Jean Lucas 7
  E.N. Whiteaway HWM[a] Alta GP 2,5 L4 53 D   Ted Whiteaway 2
    Scuderia Lancia Lancia Lancia DS50 2,5 V8 D50 P   Alberto Ascari 1–2
  Luigi Villoresi 1–2, 7
  Eugenio Castellotti 1–2, 4
  Louis Chiron 2
    Officine Alfieri Maserati Maserati Maserati 250F1 2,5 L6 250F P   Jean Behra 1–2, 4–7
  Roberto Mieres 1–2, 4–7
  Sergio Mantovani 1
  Luigi Musso 1–2, 4–7
  Carlos Menditeguy 1, 7
  Clemar Bucci 1
  Harry Schell 1
  Cesare Perdisa 2, 4
  André Simon 6
  Peter Collins 7
  Horace Gould 7
    Daimler Benz AG Mercedes-Benz Mercedes-Benz M196 2,5 L8 W196 C   Juan Manuel Fangio 1–2, 4–7
  Karl Kling 1, 4–7
  Stirling Moss 1–2, 4–7
  Hans Herrmann 1–2
  André Simon 2
  Piero Taruffi 6–7
    Vandervell Products Vanwall Vanwall 254 2,5 L4 VW 55 P   Mike Hawthorn 2, 4
  Ken Wharton 6–7
  Harry Schell 6–7
Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Numele pilotului Etape
Piloți

Piloții și echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătați mai jos.

Concurent Constructor afiliat Motor Șasiu Pneu Piloți
Numele pilotului Etape
  Alberto Uria Maserati Maserati 250F1 2,5 L6 A6GCM P   Alberto Uria 1
  Ecurie Rosier Maserati Maserati 250F1 2,5 L6 250F P   Louis Rosier 2, 4–5
  Stirling Moss Ltd Maserati Maserati 250F1 2,5 L6 250F D   Lance Macklin 2, 6
  Johnny Claes 4
  Peter Walker 5
  John Fitch 7
  Equipe Nationale Belge Ferrari Ferrari 625 2,5 L4 625 F1 E   Johnny Claes 5
  Gould's Garage (Bristol) Maserati Maserati 250F1 2,5 L6 250F D   Horace Gould 5–6
  R.R.C. Walker Racing Team Connaught Alta GP 2,5 L4 Type B D   Tony Rolt 6
  Peter Walker 6
  Leslie Marr Connaught Alta GP 2,5 L4 Type B D   Leslie Marr 6
  Owen Racing Organisation Maserati Maserati 250F1 2,5 L6 250F D   Peter Collins 6
  Gilby Engineering Maserati Maserati 250F1 2,5 L6 250F D   Roy Salvadori 6
  Scuderia Ferrari Lancia Lancia DS50 2,5 V8 D50 E   Giuseppe Farina 7
  • Notă: Tabelele de mai sus nu includ piloții și echipele care au participat doar la cursa de Campionat Mondial de la Indianapolis.

Calendar

modificare

Următoarele șase Mari Premii și Indianapolis 500 au avut loc în 1955.

1.   2.   3.   4.  
Marele Premiu al Argentinei
16 ianuarie
Marele Premiu al Principatului Monaco
22 mai
Indianapolis 500
30 mai
Marele Premiu al Belgiei
5 iunie
 
Buenos Aires (P)
 
Monaco (S)
 
Indianapolis (P)
 
Spa-Francorchamps (S)
5.   6.   7.  
Marele Premiu al Țărilor de Jos
19 iunie
Marele Premiu al Marii Britanii
16 iulie
Marele Premiu al Italiei
11 septembrie
 
Zandvoort (P)
 
Aintree (S)
 
Monza (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Următoarele runde au fost incluse în calendarul inițial, dar au fost anulate ulterior ca urmare a dezastrului de la Le Mans:

Mare Premiu Circuit Data inițială
  Marele Premiu al Franței  
Reims-Gueux (S)
3 iulie[b]
  Marele Premiu al Germaniei  
Nürburgring (P)
31 iulie
  Marele Premiu al Elveției  
Bremgarten (S)
21 august
  Marele Premiu al Spaniei  
Pedralbes (S)
23 octombrie

Rezultate

modificare
Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Pneu
1   Marele Premiu al Argentinei   José Froilán González   Juan Manuel Fangio   Juan Manuel Fangio   Mercedes-Benz C
2   Marele Premiu al Principatului Monaco   Juan Manuel Fangio   Juan Manuel Fangio   Maurice Trintignant   Ferrari E
3   Indianapolis 500[c]   Jerry Hoyt   Bill Vukovich   Bob Sweikert   Kurtis Kraft-Offenhauser F
4   Marele Premiu al Belgiei   Eugenio Castellotti   Juan Manuel Fangio   Juan Manuel Fangio   Mercedes-Benz C
5   Marele Premiu al Țărilor de Jos   Juan Manuel Fangio   Roberto Mieres   Juan Manuel Fangio   Mercedes-Benz C
6   Marele Premiu al Marii Britanii   Stirling Moss   Stirling Moss   Stirling Moss   Mercedes-Benz C
7   Marele Premiu al Italiei   Juan Manuel Fangio   Stirling Moss   Juan Manuel Fangio   Mercedes-Benz C

Clasamentul Campionatului Mondial al Piloților

modificare

Punctele au fost acordate pe o bază de 8–6–4–3–2 primilor cinci clasați în fiecare cursă, cu un punct suplimentar revenind pilotului care a stabilit cel mai rapid tur al cursei (dacă cel mai rapid tur a fost realizat de mai mulți piloți, punctul s-a împărțit egal la fiecare pilot). Punctele pentru piloții care au condus aceeași mașină au fost împărțite în mod egal, indiferent de cine a condus mai multe tururi. Doar cele mai bune cinci rezultate au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.

Poz. Pilot ARG
 
MCO
 
500
 
BEL
 
NLD
 
GBR
 
ITA
 
Puncte
1   Juan Manuel Fangio 1R AbP
R
1R 1P 2[d] 1P 40 (41)
2   Stirling Moss 4 / Ab 9 2 2 1P
R
AbR 23
3   Eugenio Castellotti Ab 2 AbP 5 6 / Ab 3 12
4   Maurice Trintignant 2 / 3 / Ab 1 6 Ab Ab 8 11,33
5   Giuseppe Farina 2 / 3 4 3 NS 10,33
6   Piero Taruffi 8 NS 4 2 9
7   Bob Sweikert 1 8
8   Roberto Mieres 5 Ab 5 4R Ab 7 7
9   Jean Behra 6 / Ab / Ab 3 / Ab 5 / Ab 6 Ab 4 6
10   Luigi Musso 7 / Ab Ab 7 3 5 Ab 6
11   Karl Kling 4 / Ab Ab Ab 3 Ab 5
12   Jimmy Davies 3 4
13   Tony Bettenhausen 2 3
14   Paul Russo 2 3
15   Paul Frère 8 4 3
16   Johnny Thomson 4 3
17   José Froilán González 2P 2
18   Cesare Perdisa 3 / Ab 8 2
19   Luigi Villoresi Ab / Ab 5 NS 2
20   Carlos Menditeguy Ab / Ab 5 2
21   Umberto Maglioli 3 6 1,33
22   Hans Herrmann 4 NSC 1
23   Walt Faulkner 5 1
24   Bill Homeier 5 1
25   Bill Vukovich AbR 1
  Mike Hawthorn Ab Ab 7 6 10 0
  Harry Schell 6 / 7 / Ab Ab NS 9 / Ab Ab 0
  Louis Chiron 6 0
  Andy Linden 6 0
  Jacques Pollet 7 10 Ab 0
  Al Herman 7 0
  Mike Sparken 7 0
  Sergio Mantovani 7 / Ab 0
  Hernando da Silva Ramos 8 Ab Ab 0
  Lance Macklin NSC 8 0
  Pat O'Connor 8 0
  Louis Rosier Ab 9 9 0
  Ken Wharton 9 Ab 0
  Jimmy Daywalt 9 0
  John Fitch 9 0
  Pat Flaherty 10 0
  Duane Carter 11 0
  Johnny Claes NS 11 0
  Chuck Weyant 12 0
  Eddie Johnson 13 0
  Jim Rathmann 14 0
  Robert Manzon Ab Ab Ab 0
  Horace Gould Ab Ab Ab 0
  Alberto Ascari Ab Ab 0
  Élie Bayol Ab Ab 0
  André Simon Ab Ab 0
  Peter Collins Ab Ab 0
  Peter Walker Ab Ab 0
  Jesus Iglesias Ab 0
  Pablo Birger Ab 0
  Alberto Uria Ab 0
  Don Freeland Ab 0
  Cal Niday Ab 0
  Art Cross Ab 0
  Shorty Templeman Ab 0
  Sam Hanks Ab 0
  Keith Andrews Ab 0
  Johnnie Parsons Ab 0
  Eddie Russo Ab 0
  Ray Crawford Ab 0
  Jimmy Bryan Ab 0
  Jack McGrath Ab 0
  Al Keller Ab 0
  Johnny Boyd Ab 0
  Ed Elisian Ab 0
  Rodger Ward Ab 0
  Jerry Hoyt AbP 0
  Jimmy Reece Ab 0
  Fred Agabashian Ab 0
  Kenneth McAlpine Ab 0
  Jack Brabham Ab 0
  Roy Salvadori Ab 0
  Leslie Marr Ab 0
  Jean Lucas Ab 0
  Clemar Bucci Ab 0
  Tony Rolt Ab 0
  Ted Whiteaway NSC 0
  Jack Fairman NS 0
  Luigi Piotti NS 0
Poz. Constructor ARG
 
MCO
 
500
 
BEL
 
NLD
 
GBR
 
ITA
 
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu A abandonat cursa (Ab)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare Retras înainte de calificări (Ret)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM
1 A împărțit mașina cu unul sau mai mulți piloți

Curse non-campionat

modificare

Aceste curse n-au contat pentru Campionatul Mondial al Piloților.

Nume Circuit Dată Câștigător Constructor
  Gran Premio Ciudad de Buenos Aires Buenos Aires 30 ianuarie   Juan Manuel Fangio   Mercedes-Benz
  VII Gran Premio del Valentino Valentino Park 27 martie   Alberto Ascari   Lancia
  XVI Grand Prix de Pau Pau 11 aprilie   Jean Behra   Maserati
  III Glover Trophy Goodwood 11 aprilie   Roy Salvadori   Maserati
  IV Grand Prix de Bordeaux Bordeaux 25 aprilie   Jean Behra   Maserati
  VII BRDC International Trophy Silverstone 7 mai   Peter Collins   Maserati
  VIII Gran Premio di Napoli Posillipo 8 mai   Alberto Ascari   Lancia
  XVII Grand Prix d'Albi Albi 29 mai   André Simon   Maserati
  III Curtis Trophy Snetteron 29 mai   Roy Salvadori   Maserati
  III Cornwall M.R.C. Formula 1 Race Davidstow 30 mai   Leslie Marr   Connaught-Alta
  III London Trophy Crystal Palace 30 iulie   Mike Hawthorn   Maserati
  III Daily Record Trophy Charterhall 6 august   Bob Gerard   Maserati
  III RedeX Trophy Snetterton 13 august   Harry Schell   Vanwall
  II Daily Telegraph Trophy Aintree 3 septembrie   Roy Salvadori   Maserati
  II International Gold Cup Oulton Park 24 septembrie   Stirling Moss   Maserati
  I Avon Trophy Castle Combe 1 octombrie   Harry Schell   Vanwall
  V Gran Premio di Siracusa Siracuza 23 octombrie   Tony Brooks   Connaught-Alta
  1. ^ HWM a intrat în campionat doar în calitate de constructor de șasiu.
  2. ^ Marele Premiu al Franței a fost reprogramat mai întâi pentru 25 septembrie, înainte de a fi anulat.
  3. ^ Indianapolis 500 nu a fost un Mare Premiu propriu-zis, cursa desfășurându-se pentru mașinile de USAC.
  4. ^ Juan Manuel Fangio și-a adjudecat matematic titlul la piloți la Marele Premiu al Marii Britanii.

Referințe

modificare
  1. ^ 1974 FIA Yearbook, Grey Section, Previous FIA Championship winners, page 118
  2. ^ Lang, Mike (). Grand Prix! Vol 1. Haynes Publishing Group. pp. p82. ISBN 0-85429-276-4. 
  3. ^ „Matters of Moment | Motor Sport Magazine Archive”. Motor Sport Magazine (în engleză). . Accesat în . 
  4. ^ „The Autocar”. The Autocar (în engleză). . Accesat în .