Sari la conținut

Clovis al II-lea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Clovis al II-lea
Date personale
Născut635 d.Hr.[2] Modificați la Wikidata
Decedat657 d.Hr. (21 de ani)[3][4][5] Modificați la Wikidata
Saint-Denis, Franța[2] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCatedrala din Saint-Denis Modificați la Wikidata
PărințiDagobert I[6]
Nanthild[*][[Nanthild (Frankish queen consort and queen mother)|​]][2] Modificați la Wikidata
Frați și suroriSigebert III[*][[Sigebert III (King of Austrasia)|​]][7]
Regintrud[*][[Regintrud (Frankish woman)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuBalthild[*][[Balthild (Wife of Clovis II)|​]][2] Modificați la Wikidata
CopiiChlothar al III-lea[8]
Theudericus III[*][[Theudericus III (King of the Franks)|​]][9][6]
Childéric al II-lea[10] Modificați la Wikidata
Ocupațiemonarh Modificați la Wikidata
Activitate
Apartenență nobiliară
Titlurirege al francilor (–)[1]
Familie nobiliarăDinastia Merovingiană[2]
Rege al francilor Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Clovis al II-lea, cunoscut și sub numele de „Leneșul” (n. 635 d.Hr. – d. 657 d.Hr., Saint-Denis, Franța), a fost rege al francilor din Neustria și Burgundia de la 639 până la moartea sa.

Biografie

[modificare | modificare sursă]
Monograma regelui [CLODOVICUS ?], conform lui Heli Roosens și Arsène Geubel, bazată pe un inel sigilar din secolul al VII-lea[11]. Conform lui Patrick Périn și Hartmut Atsma, monograma aparține de fapt mamei sale, Nanthilde [NANTEC/H/ILDIS ?][12].

Clovis al II-lea urcă pe tron la moartea tatălui său, Dagobert I, în 639. Avea patru ani, iar mama sa, Nantilde, a asigurat regența până la moartea ei în 642. Restul domniei lui Clovis al II-lea se desfășoară sub influența majordomilor palatului[n 1] din Neustria, Ega și Erchinoald (sau Archambaud). Reședința regală era atunci la Clichy.

În 649, Clovis al II-lea se căsătorește cu o sclavă anglo-saxonă numită Bathilde (626-680). Cumpărată din York de către maiorul palatului Erchinoald, ea este adusă în regatul francilor pentru a se căsători cu Clovis al II-lea. Din această uniune se nasc trei fii:

  • Chlothar al III-lea (652-673), care îl succede pe tatăl său ca rege al Neustriei și Burgundiei (657-673);
  • Childéric al II-lea (653-675), care devine rege al Austrasiei la moartea lui Childebert cel Adoptat (662-673), apoi rege al întregilor franci la moartea fratelui său mai mare Clotaire al III-lea (673-675);
  • Theuderic al III-lea (654-691), care devine rege al Neustriei și Burgundiei la moartea fratelui său Clotaire al III-lea în 673. Fratele său mai mare, Childéric al II-lea, îl detronizează puțin timp după aceea. El redevine rege al Neustriei și Burgundiei la moartea lui Childéric al II-lea (675-679), apoi rege al întregilor franci la moartea verișorului său Dagobert al II-lea (679-691).

Clovis al II-lea moare, la 31 octombrie 657, la vârsta de 22 de ani, după 18 ani de domnie.

Mormânt

[modificare | modificare sursă]
Statui înclinate ale lui Clovis al II-lea (primul plan) și Carol Martel (al doilea plan) la bazilica Saint-Denis (secolul al XIII-lea).

El este înmormântat la Catedrala din Saint-Denis, lângă tatăl său, Dagobert I. Mormântul său este unul dintre cele șaisprezece morminte pe care Ludovic al IX-lea a făcut să fie căutate în 1264 pentru a afirma continuitatea liniei Capetienilor. Prin urmare, statuia funerară a sa împarte un stil similar cu cel al regilor dintr-o epocă diferită. Această statuie funerară este singurul vestigiu al mormântului profanat în 1793.

Legendă

[modificare | modificare sursă]

Potrivit legendei "énervés de Jumièges"[13][14], doi fii ai lui Clovis al II-lea s-ar fi revoltat împotriva tatălui lor în timpul unui pelerinaj a acestuia în Țara Sfântă. La întoarcerea sa, Clovis al II-lea i-ar fi învins și le-ar fi ars nervii din picioare. Cei doi frați ar fi intrat apoi în viața religioasă la Abația Saint-Pierre de Jumièges, care ar fi fost bogat dotată de Clovis și Bathilde din acest motiv. Această legendă nu are niciun fundament istoric: de fapt, Clovis al II-lea nu a plecat niciodată în Țara Sfântă. În plus, el a murit la o vârstă la care fiii săi erau prea tineri pentru a se ridica împotriva lui.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ În perioada merovingiană, majordomii palatului, uneori numiți și prefecți ai palatului (în latină magister palatii, praefectus aulae, rector aulae, gubernator palatii, maior palatii, maior domus, rector palatii, moderator palatii, praepositus palatii, provisor aulae regiae, provisor palatii sau major domus regiæ), erau cei mai înalți demnitari ai regatelor francilor, după regi. Inițial, simpli intendenți ai regelui în palatul său, ei și-au extins treptat puterea și funcțiile, începând din secolul al VII-lea, ajungând să fie în măsură să destituie regii.

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ La Préhistoire des Capétiens[*][[La Préhistoire des Capétiens (book by Christian Settipani)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ a b c d e La Préhistoire des Capétiens[*][[La Préhistoire des Capétiens (book by Christian Settipani)|​]], p. 110-112  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ Clodoveu II, Gran Enciclopèdia Catalana 
  4. ^ „Clovis al II-lea”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ Clovis II, Genealogics 
  6. ^ a b The Peerage 
  7. ^ La Préhistoire des Capétiens[*][[La Préhistoire des Capétiens (book by Christian Settipani)|​]], p. 105-106  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  8. ^ La Préhistoire des Capétiens[*][[La Préhistoire des Capétiens (book by Christian Settipani)|​]], p. 112-113  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  9. ^ La Préhistoire des Capétiens[*][[La Préhistoire des Capétiens (book by Christian Settipani)|​]], p. 113-118  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  10. ^ La Préhistoire des Capétiens[*][[La Préhistoire des Capétiens (book by Christian Settipani)|​]], p. 131-132  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  11. ^ Roosens, Héli; Geubel, Arsène (). „Un anneau sigillaire mérovingien”. Revue du Nord (în franceză): 99–106. Accesat în . 
  12. ^ Périn, Patrick (). „À propos d'une bague sigillaire mérovingienne à chaton tournant”. Revue du Nord (în franceză): 579–587. Accesat în . 
  13. ^ Bussillet, Dominique (). Les Énervés de Jumièges (în franceză). Cabourg: Éd. Cahiers du temps. ISBN 978-2-9118-5594-8. 
  14. ^ „La légende des énervés” (în franceză). jumieges.fr. Accesat în . 

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Guizot, François; Fougère, Romain (). Chroniques du temps du Roi Dagobert (592-639) - trad. du latin. Sources de l'histoire de France (în franceză). Clermont-Ferrand: Paleo. p. 169. ISBN 2-913944-38-8. 
  • Wallace-Hadrill, John Michael; Meyers, Jean; Devillers, Olivier (). Chronique des temps mérovingiens (livre IV et Continuations) - Texte en latin, introd. et notes en français. Miroir du Moyen Âge / Patrick Gautier Dalché (în latină). Paris: Brepols. ISBN 2-503-51151-1. 
  • Verseuil, Jean (). Les rois fainéants: de Dagobert à Pépin le Bref, 629-751 (în franceză). Paris: Critérion. p. 253. ISBN 2-7413-0136-0. 

Vezi și

[modificare | modificare sursă]


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Clovis_al_II-lea&oldid=16221655