Sari la conținut

Crin Antonescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Crin Antonescu
Date personale
Născut (65 de ani)
Tulcea, Republica Populară Română
Căsătorit cuAdina Ioana Vălean Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
istoric Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Președintele Senatului României
În funcție
3 iulie 2012 – 4 martie 2014
Precedat deVasile Blaga
Succedat deCălin Popescu-Tăriceanu
Președinte interimar al României
În funcție
10 iulie 2012 – 27 august 2012
Prim-ministruVictor Ponta
Precedat deTraian Băsescu
Succedat deTraian Băsescu
Senator de Teleorman
În funcție
19 decembrie 2012 – 21 decembrie 2016
Senator de București
În funcție
2008 – 2012
Ministrul Tineretului și Sportului
În funcție
1997 – 2000
Prim-ministruVictor Ciorbea
Radu Vasile
Mugur Isărescu
Precedat deSorin Stănescu
Succedat deGeorgiu Gingăraș
Deputat de Tulcea
În funcție
1992 – 2000
Deputat de Teleorman
În funcție
2000 – 2004
Deputat de București
În funcție
2004 – 2008

Partid politicPartidul Național Liberal
Alma materUniversitatea din București
ProfesieIstoric
Prezență online

George Crin Laurențiu Antonescu (n. 21 septembrie 1959, Tulcea, Regiunea Galați, Republica Populară Română) este un om politic român, fost președinte al Partidului Național Liberal (PNL) din 2009 până în 2014 precum și fost președinte al Senatului României între 2012–2014. A fost candidatul PNL la alegerile prezidențiale din 2009, unde s-a clasat pe locul al treilea în primul tur. De asemenea, în perioada 10 iulie 201231 august 2012, a fost președinte interimar al României, pe durata suspendării din funcție a lui Traian Băsescu.

Origine și educație

[modificare | modificare sursă]

Crin Antonescu s-a născut la Tulcea, județul Tulcea. A fost crescut de tatăl său, care l-a încurajat să studieze la Universitatea din București pentru a deveni profesor de istorie.[1] În 1978, a câștigat olimpiada națională de istorie.[2] În 1985, a absolvit universitatea, departamentul istorie-filosofie.

În urma dezvăluirilor jurnalistului Ioan T. Morar,[3] Crin Antonescu a recunoscut că a repetat doi ani în timpul facultății, motivând că o dată a repetat ca un gest de nonconformism[necesită citare] față de sistemul comunist, iar a doua oară pentru că a dorit să rămână în București alături de soția sa încă studentă.[4]

Carieră profesională

[modificare | modificare sursă]

După absolvirea facultății în 1985, Antonescu a predat istoria ca profesor de istorie în comuna Solești, județul Vaslui.[5] Mai târziu s-a întors în Tulcea și și-a continuat activitatea didactică până în 1989 în comuna Niculițel, unde a predat istoria și limba franceză.[6] Acolo s-a remarcat printr-un grad ridicat de absenteism.[7] A lucrat în funcția de curator la Muzeul de Istorie și Arheologie din Tulcea din 1989 până în 1990, când și-a reluat activitatea didactică la Colegiul Dobrogean „Spiru Haret”, înainte de a fi ales deputat în Parlament.

Carieră politică

[modificare | modificare sursă]

După ce a aderat la Partidul Național Liberal, Antonescu a ajutat la organizarea partidului la Tulcea. Crin Antonescu a demisionat din PNL și a trecut prin alte două partide: Partidul Alianței Civice (PAC) și PL '93. A revenit în PNL odată cu reunificarea mișcării liberale, prin care au fost înglobate în PNL toate formațiunile liberale existente la acea dată pe scena politică românească. În 1995 a fost ales vicepreședinte al PNL și, ulterior, lider al delegației liberale din Camera Deputaților, unde a avut această funcție pentru două mandate neconsecutive.

În timpul activității din Camera Deputaților, a fost membru al comisiei pentru învățământ, tineret și sport, al comisiei pentru afaceri externe și al comisiei de cultură, arte și mediile de informare[8] Ca ministru al tineretului și sportului în timpul guvernării CDR (în perioada 1997 – 2000), a inițiat un pachet de reforme, cea mai remarcabilă fiind renta viageră oferită atleților cu performanțe olimpice semnificative.[9] Este singurul ministru pe care l-a dat județul Tulcea după Revoluție până în 2012.[10]

Președinte al PNL

[modificare | modificare sursă]
Victor Ponta și Crin Antonescu la prezentarea Strategiei de Dezvoltare a Rețelei de Autostrăzi 2014-2018 în cadrul Grupurilor parlamentare reunite ale USL

Între 20 martie 2009-26 mai 2014 Crin Antonescu a fost președinte al PNL, după ce la 8 martie 2010 a fost reales președinte al PNL, avându-l drept contracandidat pe Ludovic Orban.[11]

Candidatura lui Antonescu la alegerile prezidențiale din 2009 a fost susținută de reprezentanți proeminenți ai societății civile din România, precum Doina Cornea,[12] surorile lui Corneliu Coposu, istoricii Lucian Boia și Neagu Djuvara, precum și de Gheorghe Ciuhandu, primarul Timișoarei ales din partea Alianței pentru Timiș, de Nicolae Robu, senator și rector al Universității Politehnica din Timișoara.[13]

La primul tur de scrutin pentru alegerea președintelui României, desfășurat la 22 noiembrie 2009, Crin Antonescu a terminat pe locul al treilea, întrunind 20,02% din sufragii.[14][15] În al doilea tur de scrutin, Crin Antonescu l-a susținut pe candidatul Partidului Social-Democrat, Mircea Geoană.

Pe 9 ianuarie 2011 Crin Antonescu și Daniel Constantin, președintele Partidului Conservator au semnat protocolul de formare a Alianței de Centru Dreapta (ACD).[16]. Ulterior, pe 5 februarie 2011, între liderii partidelor componente ale Alianței de Centru Dreapta (Crin Antonescu, Daniel Constantin) și liderul Partidului Social Democrat, Victor Ponta, s-a semnat protocolul de formare a Uniunii Social Liberale (USL), o alianță de tip electoral și politic o alianță de tip electoral și politic, formată la inițiativa lui Dan Voiculescu[17], între partide de stînga și de dreapta; președinții celor două partide puternice din Uniunea Social Liberală, PSD și PNL, Victor Ponta și Crin Antonescu, au devenit copreședinți ai USL. Scopul declarat al USL a fost acela de îndepărtare de la putere a președintelui Băsescu, de câștigare a alegerilor din 2012 și a alegerilor prezidențiale din 2014. Programul politic al USL prevedea o amplă reformă constituțională și reforma administrației.[18] Înțelegerea politică dintre PSD și USL prevedea ca președintele PNL să fie candidatul USL la alegerile prezidențiale din 2014, iar ca președintele PSD să devină primul-ministru al Guvernului României, în eventualitatea câștigării alegerilor de către USL.

La Congresul PNL din 22-23 februarie 2013 a fost reales președinte, cu 1434 de voturi „pentru” și 44 „împotrivă”, 50 fiind anulate.[19][20]

Președinte al Senatului

[modificare | modificare sursă]

În vara anului 2012, în contextul modificării majorității politice din Parlament, când mai mulți membri ai partidului de la guvernare PDL au trecut în alte partide (în special în partidele din componența USL), Vasile Blaga (PDL) a fost revocat din funcția de președinte al Senatului. Prin vot parlamentar, Crin Antonescu a fost ales în locul lui Blaga la conducerea camerei superioare a Parlamentului.[21] În urma alegerilor parlamentare din 2012, este reconfirmat în funcția de președinte al Senatului. În 2013, alcătuiește Comisia pentru Revizuirea Constituției în camera superioară a Parlamentului.

A fost inițiatorul Legii 217/2015 (pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii),[22] apoi, la 4 martie 2014, în timpul dezbaterilor în Parlament privind votarea noului guvern, Crin Antonescu și-a dat demisia din funcția de președinte al Senatului.[23] În prezent (2020) este fără ocupație, locuind la casa sa din Băneasa.[24]

Președinte interimar al României

[modificare | modificare sursă]

În 2012, ca urmare a suspendării președintelui Traian Băsescu, Antonescu a preluat funcția acestuia, ca președinte interimar. El a rămas în funcție până la invalidarea de către instituțiile în drept referendumului pentru demiterea președintelui în exercițiu, decizie publicată în Monitorul Oficial pe 27 august 2012.[25][26][27]

Viață personală

[modificare | modificare sursă]

Antonescu este căsătorit pentru a doua oară. Prima sa soție, Aurelia Antonescu, s-a sinucis[28] în 2004 din cauza suferinței provocate de o boală incurabilă. Cu ea Crin Antonescu are o fiică, Irina, născută la data de 1 martie 2001. În iunie 2009, Antonescu a anunțat[29] că se va căsători cu colega lui de partid, Adina Vălean. Cei doi s-au căsătorit la 25 septembrie 2009.[30]

Cartea preferată a lui Crin Antonescu este Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov, iar filmul preferat, Parfum de femeie, cu Al Pacino în rolul principal.[31]

  1. ^ ro „Crin Antonescu, liberal din 1990 and vicepreședinte PNL timp de nouă ani”. Mediafax. . Accesat în . 
  2. ^ „Prezentare candidați - Crin Antonescu | Politico.ro”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ [1] Blogul autorului, accesat la data de 5 mai 2009
  4. ^ Crin Antonescu spune că a repetat intenționat ultimul an de facultate pentru a nu lua repartiție la țară Arhivat în , la Wayback Machine. Cotidianul online, accesat la 3 mai 2009
  5. ^ ro „Crin Antonescu, profesor de istorie”. Evenimentul zilei. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ ro „Amintiri despre "Crinache". catavencu.ro. . Accesat în . 
  7. ^ EXCLUSIV. Crin Antonescu - chiulangiu toată viața
  8. ^ ro „Guvernul Victor Ciorbea”. Agerpress. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ ro „350 Sportivii români primesc rentă viageră”. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Pentru trei săptămâni: Un tulcean a ajuns președintele României, 7 iulie 2012, Claudia Petraru, Adevărul, accesat la 24 iulie 2012
  11. ^ Crin Antonescu castiga un nou mandat la sefia PNL, 8 martie 2010, wall-stret.ro, accesat la 28 august 2010
  12. ^ ro http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/870186/Doina-Cornea-il-sustine-pe-Crin-Antonescu/
  13. ^ ro http://www.evenimentul.ro/articol/ciuhandu-il-sustine-pe-antonescu.html Arhivat în , la Wayback Machine.
  14. ^ ro http://www.mediafax.ro/politic/bec-basescu-32-43-geoana-31-16-ora-20-00-5125114
  15. ^ „Rezultatele primului tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din 2009 din România” (PDF). Biroul Electoral Central. Accesat în . 
  16. ^ Adriana Duțulescu ”PNL și PC au parafat Alianța de Centru Dreapta”, Jurnalul Național', 10 ianuarie 2011, http://jurnalul.ro/stiri/politica/pnl-si-pc-au-parafat-alianta-de-centru-dreapta-564493.html'
  17. ^ „USL light. Cum mimează reformele grupul transpartinic organizat de la Cotroceni”. 
  18. ^ Vezi textul protocolului de funcționare al USL, http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2011-02-4-8272317-0-protocol-psd-pnl.pdf
  19. ^ Doru Cireasa, Crin Antonescu a fost reales președinte al PNL Arhivat în , la Wayback Machine., România liberă, 23 februarie 2013. Accesat la 23 februarie 2013
  20. ^ Romulus Georgescu, Crin Antonescu a fost reales președintele PNL. Klaus Iohannis este prim-vicepreședinte, partidul are 31 de vicepreședinți, Adevărul, 23 februarie 2013. Accesat la 23 februarie 2013
  21. ^ Ziare.com: "Vasile Blaga nu mai este președintele Senatului - Crin Antonescu, propus în locul său"
  22. ^ Legea 217/2015 a lui Crin Antonescu, o lege împotriva culturii române
  23. ^ Crin Antonescu A DEMISIONAT din funcția de președinte al Senatului și cere DEMISIA lui Ponta
  24. ^ Unde a dispărut Crin Antonescu după ce, în urmă cu 6 ani, s-a retras din scena politică
  25. ^ R.M. Monitorul Oficial a publicat hotararea Curtii Constitutionale, procedurile pentru ca Traian Basescu sa revina la Palatul Cotroceni au fost indeplinite, hotnews.ro, 27 august 2012.
  26. ^ Președintele României
  27. ^ Hotărârea CC privind referendumul a fost publicată în MO. Traian Băsescu se poate întoarce la Cotroceni Mediafax, 27 august 2012.
  28. ^ ro www.phg.ro (). „Crin Antonescu, despre sinuciderea soției sale”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  29. ^ ro „Crin Antonescu: Mă voi căsători cu Adina Vălean”. HotNews.ro. . Accesat în . 
  30. ^ ro „Adina Vălean și Crin Antonescu s-au căsătorit”. 
  31. ^ YouTube - Dezbatere Băsescu Antonescu VI cărți și filme

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Articole biografice