Gramatica limbii esperanto

Esperanto
Acest articol este o parte a seriei de articole despre Esperanto
Limba
Esperanto | Gramatică | Scrisori | Fonologie | Ortografie | Vocabular
Istoria
Istoria | Zamenhof | Proto-esperanto | "Unua Libro" | Declarația de la Boulogne | "Fundamento" | Prague Manifesto
Cultura și media
Cultura | Esperantist | Esperantujo | Film | Internacia Televido | La Espero | Libraries | Literatură | Muzică | Vorbitori nativi | Pop culture references | Publicații | Simboluri | Ziua Zamenhof
Organizații și servicii
Amikeca Reto | Academia de Esperanto | Kurso de Esperanto | Enciclopedia | Pasporta Servo | Plouézec Meetings | TEJO | UEA | SAT | UK | IJK
Criticism
Esperantido | Propedeutic value | Reformed | Riism | Vs. Ido | Vs. Interlingua | Vs. Novial
Subiecte asemănătoare
Limbă auxiliară | Limbă artificială | Ido | Interlingua | Novial | Volapük | Signuno | Anationalism
Wikimedia
Portal | Vikipedio | Vikivortaro | Vikicitaro | Vikifonto | Vikilibroj | Vikikomunejo | Vikispecoj

Acest articol descrie gramatica limbii esperanto. Esperanto este o limbă foarte regulată, practic fără excepții.

Esperanto este o limbă aglutinantă. Părțile de vorbire se disting prin vocala finală: -o pentru substantive, -i pentru verbe (la infinitiv) și pronume personale, -a pentru adjective și -e pentru adverbe; există și câteva adverbe, nederivate, terminate în -aŭ. Numeralele, prepozițiile și câteva adverbe nederivate nu au nici o terminație specifică. Cuvintele consistă dintr-o rădăcină, care le dă sensul, unul sau mai multe afixe (dacă este cazul) și vocala finală, care arată partea de vorbire a cuvântului. De exemplu, structura cuvântului malsanulejo spital:

prefix	rădăcină	sufix	sufix	vocală finală
mal-	san	-ul-	-ej-	-o

Rădăcina san- înseamnă sănătate, sănătos. Cu prefixul mal- se obține sensul opus, adică bolnav. Sufixul -ul- înseamnă persoană, iar -ej- înseamnă loc; adică "loc pentru oameni bolnavi".

Toate substantivele se termină în -o. Pluralul se formează adăugând terminația -j. Există numai două cazuri: nominativ și acuzativ. Acuzativul se formează adăugând terminația -n (la plural, după sufixul -j). Prin urmare, un substantiv din esperanto are patru forme, după cum se vede în tabelul următor:

	nominativ	acuzativ
singular	-o	-on
plural	-oj	-ojn

Nominativul se folosește pentru a exprima subiectul propoziției:

• La knabo manĝas panon. Băiatul mănâncă pâine.

De asemenea, numele predicativ stă întotdeauna în nominativ (o greșeală des întâlnită la începători este folosirea acuzativului în această situație):

• Mi estas knabo. Eu sunt un băiat.
• La studento iĝis fama profesoro. Studentul a devenit un profesor faimos.

Nominativul este folosit cu toate prepozițiile:

• Mi estas en la domo. Sunt în casă.
• Mi ne povis veni pro vi. N-am putut să vin din cauza ta.
• La centro de la urbo estas tre malnova. Centrul orașului este foarte vechi.

Câteva prepoziții pot fi folosite și cu acuzativul, vezi mai jos.

În majoritatea cazurilor, acuzativul se folosește pentru a desemna complementul direct:

• La knabo manĝas panon. Băiatul mănâncă pâine.
• La knabon vidis mia amiko. Pe băiat l-a văzut prietenul meu.

Acuzativul este de asemenea folosit cu unele prepoziții pentru a indica direcția:

• Mi estas en la domo. Sunt în casă. — dar:
• Mi iras en la domon. Mă duc în casă.

Pentru a arăta durata sau distanța:

• La kunveno daŭris kelkajn horojn. Întrunirea a durat câteva ore.
• Ni piediris du kilometrojn ĝis lia domo. Am mers doi kilometri până la el acasă.
• Bonvolu atendi min kvin minutojn. Așteaptă-mă cinci minute, te rog.

În câteva expresii uzuale:

• Bonan tagon! Bună ziua!
• Bonan nokton! Noapte bună!
• Dankon! Mulțumesc!
• Feliĉan naskiĝtagon! La mulți ani (de zi de naștere)

În esperanto, articolul hotărât este la, care nu-și schimbă niciodată forma. Nu există articol nehotărât.

Toate adjectivele se termină în -a. Pluralul și acuzativul se formează exact ca la substantive. Prin urmare, un adjectiv are tot patru forme:

	nominativ	acuzativ
singular	-a	-an
plural	-aj	-ajn

Adjectivul se acordă în caz și număr cu substantivul pe care îl determină. Cum în esperanto nu există gen gramatical, nu poate fi vorba de acord în gen. Câteva exemple:

• Nia nova samklasano estas lerta. Noul nostru coleg este deștept.
• Mi ne konas nian novan samklasanon. Nu-l cunosc pe noul nostru coleg.
• Niaj novaj samklasanoj estas lertaj. Noii noștri colegi sunt deștepți.
• Mi ne konas niajn novajn samklasanojn. Nu-i cunosc pe noii noștri colegi.

Pronumele personale din esperanto sunt următoarele:

		singular	plural
pers. I		mi	ni
pers. a II-a		ci / vi	vi
pers. a III-a	masculin	li	ili
	feminin	ŝi
	neutru	ĝi
impersonal		oni
reflexiv		si

Acuzativul se formează adăugând -n, ca la substantive și adjective: mi eu, min pe mine. Adjectivul pronominal posesiv se formează adăugând -a, și se declină ca oricare alt adjectiv: ni noi, nia al nostru, a noastră.

Pronumele ci este foarte rar folosit în esperanto. În general nici nu apare în manuale, iar atunci când este folosit, poate avea o conotație peiorativă. Prin urmare, pronumele vi este folosit și la singular, și la plural, și ca pronume de politețe, corespunzând pronumelor din română tu, voi, dumneata și dumneavoastră.

Pronumele li și ŝi se folosesc numai cu referire la persoane sau animale și lucruri personificate. Pronumele ĝi poate desemna animale, lucruri, idei abstracte etc.

Pronumele oni este analog pronumelui impersonal se din limba română. Este echivalentul franțuzescului on sau germanului Mann. Se folosește atunci când este vorba de ceea ce se face în general, când autorul acțiunii nu poate fi bine precizat. Este folosit mai ales ca subiect. De exemplu: Ĉi tie oni laboras multe. Aici se muncește mult. - este vorba de oameni în general, și nu de cineva anume.

Pronumele si - și derivatele sale - se poate întrebuința doar la persoana a treia. El se referă la subiectul propoziției, însă nu poate fi subiect sau parte din subiect. De exemplu: Li lavas lin = El îl spală pe el (pe o altă persoană de gen masculin). Li lavas sin = El se spală.

	-o (lucruri)	-u (persoane)	-es (posesor)	-a (fel)	-e (loc)	-al (motiv)	-am (timp)	-el (mod)	-om (cantitate)
ki- (interogativ)	kio ce	kiu cine	kies al cui	kia ce fel de	kie unde	kial de ce	kiam când	kiel cum	kiom cât
ti- (demonstrativ)	tio (lucrul) acela	tiu acel(a)	ties al aceluia	tia ase- menea, de acest fel	tie acolo	tial de aceea	tiam atunci	tiel țn acel fel	tiom atât
i- (nehotărât)	io ceva	iu cineva	ies al cuiva	ia de vreun fel	ie undeva	ial dintr-un motiv sau altul	iam cândva	iel cumva	iom câtva
neni- (negativ)	nenio nimic	neniu nimeni	nenies al nimănui	nenia de nici un fel	nenie nicăieri	nenial fără nici un motiv	neniam niciodată	neniel în nici un fel	neniom nici o cantitate, deloc
ĉi- (total)	ĉio tot	ĉiu fiecare	ĉies al tuturor	ĉia de toate felurile	ĉie pretutindeni	ĉial din toate motivele	ĉiam întotdeauna	ĉiel în toate felurile	ĉiom toată (cantitatea)

Toate verbele se termină la infinitiv în -i. Există trei moduri finite: indicativ, condițional și imperativ. La indicativ se face diferența între prezent, trecut și viitor; celelalte moduri nu au timpuri. În plus, există un participiu activ (format cu infixul -nt-) și unul pasiv (-t-) pentru fiecare dintre cele trei timpuri. Ex. fari = a face; faras - indicativul prezent pentru toate persoanele; faris - trecut pentru toate persoanele; faros - viitorul pentru toate persoanele; farus - condiționalul pentru toate persoanele; faru - imperativul pentru toate persoanele.

• Gramatică concisă Arhivat în 11 mai 2012, la Wayback Machine. (în limba română)
• Gramatică detaliată Arhivat în 14 mai 2012, la Wayback Machine. (în esperanto)