Jeff Beck

Jeff Beck
Jeff Beck, 2009
Date personale
Nume la naștere	Geoffrey Arnold Beck
Născut	24 iunie 1944[1][2] Greater London, Anglia, Regatul Unit[3]
Decedat	10 ianuarie 2023 (78 de ani)[4][5] Wadhurst, Anglia, Regatul Unit
Înmormântat	St Mary the Virgin Churchyard[*][[St Mary the Virgin Churchyard (cemetery in Fryerning)|​]][6]
Cauza decesului	cauze naturale[5] (bacterial meningitis[*][[bacterial meningitis (inflammation of the membranes surrounding the brain and spinal cord due to a bacterial infection)|​]][5])
Cetățenie	Regatul Unit
Ocupație	muzician, compozitor
Limbi vorbite	limba engleză[7]
Studii	Wimbledon College of Art[*][[Wimbledon College of Art (art school in London)|​]]
Gen muzical	blues rock, jazz fusion, rock instrumental, hard rock, electronica
Instrument(e)	chitară
Ani de activitate	1965- prezent
Case de discuri	EMI, Epic Records,
Interpretare cu	The Yardbirds, The Jeff Beck Group, The Honeydrippers, Beck, Bogert & Appice, Big Town Playboys, Upp
Premii	Grammy Award for Best Rock Instrumental Performance[*][[Grammy Award for Best Rock Instrumental Performance (award)|​]] (31 ianuarie 2010) MOJO Awards[*][[MOJO Awards (Former music award ceremony)|​]] Rock and Roll Hall of Fame (2009)
Discografie
Listă completă	Jeff Beck discography[*][[Jeff Beck discography (Wikimedia artist discography)|​]]
Prezență online
[1] Site web] pagină Facebook cont Twitter Instagram account canal YouTube
Modifică date / text

Geoffrey Arnold Beck (cu numele de scenă Jeff Beck, n. 24 iunie 1944, Greater London, Anglia, Regatul Unit – d. 10 ianuarie 2023, Wadhurst, Anglia, Regatul Unit) a fost un chitarist rock din Anglia.

A fost unul dintre cei trei chitariști cunoscuți care au cântat cu formația The Yardbirds, ceilalți doi fiind Eric Clapton și Jimmy Page.

A fost trecut pe locul 14 de către revista Rolling Stone pe lista celor mai buni 100 de chitariști ai tuturor timpurilor.^[8]

Jeff Beck a fost ales în "Rock and Roll Hall of Fame" în 2009, fiind introdus de către fostul coleg de formație, Jimmy Page.^[9]

Beck a fost recomandat formației de către Jimmy Page (pe care îl cunoscuse prin intermediul surorii sale), când Eric Clapton i-a părăsit ca să se alăture formației John Mayall & the Bluesbreakers. La Yardbirds a stat timp de 18 luni, părăsindu-i, printre altele, din motive de sănătate. Din înregistrările făcute de Yardbirds, Beck este doar pe un singur album, Yardbirds a.k.a. "Roger the Engineer". Unele luni a cântat în formație cu Jimmy Page (care se alăturase formației ca basist, dar care a trecut mai apoi la chitară solo, lăsându-i lui Chris Dreja rolul de basist).

După ce a înregistrat un cântec (Beck's Bolero) cu Jimmy Page, John Paul Jones, Nicky Hopkins și Keith Moon, și după două melodii vocale care au devenit hit-uri în Marea Britanie ("Hi Ho Silver Lining" și "Tallyman"), Beck formează The Jeff Beck Group, el cântând la chitară solo, Rod Stewart ca vocalist, Ronnie Wood la bas, Nicky Hopkins la pian și Micky Waller la tobe.

Formația a scos două albume, "Truth" (1968) și "Beck-Ola" (1969).

După destrămarea formației, Beck a continuat colaborarea cu Rod Stewart, cu basistul Tim Bogert și cu toboșarul Carmine Appice, care ambii cântaseră în formația Vanilla Fudge. În urma unui accident de circulație, Beck a luat o pauză de peste un an de la activitatea muzicală, timp în care Rod Stewart și Ronnie Wood s-au alăturat formației Small Faces, iar Bogert și Appice au format grupul Cactus.

După însănătoșire, Beck i-a recrutat pe Bobby Trench ca vocalist, Clive Chaman ca basist și pe Cozy Powell la tobe, formând o nouă formație, dar care a menținut numele de Jeff Beck Group. Sunetul era totuși total diferit de prima versiune a formației.

Primul album al noii formații a fost "Rough and Ready" (1971), unde Beck a fost compozitorul sau co-compozitorul a 6 piese din cele 7. Stilul albumului include pe lângă rock și elemente de soul, rhythm and blues și jazz, elemente ce vor fi tot mai evidente în înregistrările ulterioare.

Al doilea album a fost "Jeff Beck Group" (1972), album înregistrat la Memphis, avându-l ca producător pe Steve Cooper, chitaristul formației Booker T. & the M.G.'s. Albumul, care are influențe evidente de muzică soul, cuprinde 5 melodii (din cele 9 în total) scrise de artiști americani, una fiind scrisă de Stevie Wonder.

După lansarea albumului, Beck reia colaborarea cu Bogert și Appice ("Cactus" destrămându-se), astfel formând "Beck, Bogert & Appice".

Formația a durat mai puțin de doi ani, scoțând un singur album în SUA, "Beck, Bogert & Appice". Albumul conține o versiune a melodiei lui Stevie Wonder "Superstition". Au mai fost lansate două albume din concert, "Beck, Bogert & Appice Live in Japan" și "At Last Rainbow".

Albumul cu cel mai mare succes comercial al lui Jeff Beck a fost "Blow by Blow" (1974), înregistrat la studioul de înregistrări AIR cu pianistul Max Middleton, basistul Phil Chen și toboșarul Richard Bailey. Producător a fost George Martin (fostul producător al formației The Beatles), care a aranjat și părțile pentru instrumentele cu coarde. Albumul a atins locul 4 pe clasamente.

Pentru albumul următor, "Wired", Beck a colaborat cu Narada MIchael Walden (tobe) și cu Jan Hammer (claviaturi).

• Carson, Annette (2002). Jeff Beck: Crazy Fingers. Backbeat books. ISBN 0-87930-632-7. 
• Jeff's book : A chronology of Jeff Beck's career 1965-1980 : from the Yardbirds to Jazz-Rock. Rock 'n' Roll Research Press, (2000). ISBN 0-9641005-3-3

• Jeff Beck Official Site Arhivat în 12 aprilie 2010, la Wayback Machine.
• Rock 'n' Roll Hall of Fame: Jeff Beck FuseTV Arhivat în 10 iulie 2009, la Arhiva Web Portugheză
• Jeff Beck at Epic Records Arhivat în 27 mai 2008, la Wayback Machine.
• Jeff Beck.co.uk
• Review of Jeff's Book. Hjort, Chris and Hinman, Doug. RocknRoll Press.