Sari la conținut

SpaceX Starship

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Starship

Vehicul de lansare cuprinzând Super Heavy B4 și nava spațială S20, în martie 2022
Funcție
  • zbor spațial suborbital
  • zbor spațial orbital
  • zbor spațial interplanetar
ProducătorSpaceX
Țară origineStatele Unite
Dimensiuni
Înălțime120 metri [1]
Diametru9 metri
Masă5.000 tone (cu încărcătură max.)[2][1]
Capacitate
Încărcătură către LEO
Altitudine500 km
Înclinare orbitală98.9 °
Masă100 tone
Volum1.000 m³
Istoric lansare
Site-uri de lansare
  • SpaceX

Starbase DeimosPhobosKennedy Space Center Launch Complex 39AKennedy Space Center Launch Complex 49

Prima treaptă – Super Heavy
Lungime70 metri [1]
Diametru9 metri <
Masa propulsoare3.400 tone
MotoareRaptor (33)
Forță propulsivă72 MN
Combustibiloxigen lichid · metan lichid
A doua treaptă – Starship
Lungime50 metri
Diametru9 metri
Masă propulsoare1.200 tone
Motoare6 Raptor
Combustibiloxigen lichid · metan lichid

SpaceX Starship este un vehicul de lansare super-greu complet reutilizabil, dezvoltat de SpaceX, un producător aerospațial american. Având o înălțime de 119 m, este cel mai înalt și mai puternic vehicul de lansare construit vreodată și primul destinat să fie complet reutilizabil.[3]

Vehiculul de lansare Starship este alcătuit din două componente: prima treaptă denumită Super Heavy care trimite vehiculul în spațiu, și a doua treaptă denumită Starship. A doua treaptă funcționează ca o navă spațială autonomă pentru transportul echipajului sau încărcăturii. Ambele trepte ale rachetei sunt alimentate de motoare Raptor, care folosesc oxigen lichid plus metan lichid pentru propulsor într-un ciclu de combustie în etape de mare eficiență. După finalizarea zborului, ambele trepte ale rachetei vor fi recuperate, inclusiv propulsorul Super Heavy care va fi prins de brațele mecanice ale turnului de lansare.

Este planificat să aibă o capacitate de încărcătură utilă de 150 t pe orbita joasă a Pământului în configurația sa complet reutilizabilă și 250 t pe orbita joasă a Pământului dacă este consumată complet.[4] Odată aflată pe orbită, nava spațială spațială poate fi alimentată de nave-cisternă pentru a permite tranzitul către orbite mai înalte sau alte destinații.

Planurile de a crea un vehicul de lansare greu la SpaceX datează din 2005. Motoarele metan-oxigen (numite ulterior Raptor) au fost în dezvoltare din 2012, iar planul de construire a vehiculului de lansare a fost anunțat public pentru prima dată în 2016. Primul test de zbor orbital a avut loc la 20 aprilie 2023, însă vehiculul a fost distrus după ce a scăpat de sub control înainte de separarea treptelor.[5][6][7] Al doilea test a avut loc la 18 noiembrie 2023, dar, deși treptele s-au separat cu succes, boosterul Super Heavy a explodat la câteva secunde după separare, în timp ce treapta superioară s-a pierdut la aproape opt minute după lansare.[8]

Istoric

[modificare | modificare sursă]

Context

[modificare | modificare sursă]

În noiembrie 2005,[9] înainte ca SpaceX să lanseze prima sa rachetă (Falcon 1),[10] CEO-ul Elon Musk a făcut referire pentru prima dată la un concept de rachetă pe termen lung și de mare capacitate, numit BFR, care ar putea lansa 100 de tone spre orbita joasă a Pământului. Ar fi folosit motorul rachetă Merlin 2 cu kerosen-oxigen, care este în descendență directă cu motoarele Merlin folosite pe Falcon 9. Forța lui Merlin 2 ar fi fost comparabilă cu motoarele F-1 utilizate pe Saturn V.[9]

În iulie 2010,[11] SpaceX a prezentat la o conferință conceptul de remorcher spațial Marte și vehicule de lansare grele, numite Falcon X, Falcon X Heavy și Falcon XX. Cel mai mare dintre aceste vehicule de lansare este Falcon XX, cu o capacitate de 140 tone pe orbita joasă a Pământului. Pentru a furniza o astfel de încărcătură, Falcon XX ar fi fost la fel de înalt ca Saturn V și ar fi folosit șase motoare Merlin 2.[11] În jurul anului 2012,[12] compania a menționat pentru prima dată conceptul de rachetă Mars Colonial Transporter în public, conceput pentru colonizarea lui Marte. Racheta urma să poată transporta 100 de oameni sau 100 tone de marfă pe Marte și să fie alimentată de motoarele Raptor cu metan-oxigen aflate în curs de dezvoltare.[13]

White sleek rocket in flight
Ilustrație SpaceX a Sistemului de transport interplanetar din 2016

La 26 septembrie 2016, cu o zi înainte de cel de-al 67-lea Congres Internațional de Astronautică, motorul Raptor a pornit pentru prima dată.[14] Acolo, Musk a anunțat vehiculul de lansare a Sistemului de transport interplanetar care folosește motoarele Raptor. Ar avea două trepte, compuse dintr-un booster și o navă spațială. Rezervoarele treptelor au fost propuse a fi realizate din compozit de carbon pentru stocarea metanului lichid și oxigenului lichid. În ciuda capacității de lansare de 300 tone a rachetei pe orbita joasă a Pământului, era de așteptat să aibă un preț de lansare scăzut datorită reutilizabilității totale. Conceptul Sistemului de Transport Interplanetar a cauzat o mare cantitate de scepticism, din cauza sumei gigantice de fonduri și de dezvoltare necesare pentru a face posibil acest lucru..[15]

În septembrie 2017, la cel de-al 68-lea Congres Internațional Anual de Astronautică, Musk a detaliat despre vehiculul de lansare BFR (Big Falcon Rocket),[16] o revizuire a designului Sistemului de transport interplanetar. Racheta avea să fie încă complet reutilizabilă, dar a fost micșorată iar capacitatea pe orbita joasă a Pământului a fost redusă la 150 tone. Spre deosebire de predecesorul său conceptual, potențialele aplicații pentru BFR au fost mai variate. Variante ale BFR ar fi capabile să trimită sateliți pe orbită, să realimenteze Stația Spațială Internațională, să aterizeze pe Lună, să călătorească între porturile spațiale ale Pământului și să fie feribot cu echipaj către Marte.[17] În aprilie 2018, primarul din Los Angeles a confirmat planurile pentru o instalație de producție de rachete BFR în portul Los Angeles,[18] dar planul a fost abandonat în jurul lunii mai 2020.[19]

Booster and spacecraft separation in space
Ilustrație SpaceX a rachetei Big Falcon 2018 la separarea treptelor

Un an mai târziu, în septembrie 2018, nava spațială BFR a primit două clapete noi în partea de sus și trei clapete mai mari la în partea de jos. Ambele seturi de clapete ajută la controlul coborârii navei spațiale, iar clapetele din partea de jos vor fi folosite ca picioare de aterizare pentru atingerea finală. În cadrul evenimentului a fost dezvăluit și primul contract pentru sonda spațială BFR, care este proiectul dearMoon condus de miliardarul japonez Yusaku Maezawa. Misiunea, anunțată ca funcțională pentru 2023, ar fi ca Maezawa împreună cu șase până la opt artiști să producă opere de artă la bordul unei nave spațiale, în timp ce zboară o traiectorie cu întoarcere liberă în jurul Lunii. Acest contract a asigurat o finanțare crucială pentru dezvoltarea rachetei.[20] Două luni mai târziu, în noiembrie 2018, racheta de amplificare a fost mai întâi numită Super Heavy, iar nava spațială a fost numită Starship.[16]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c elonmusk (). „Slight booster length increase to 70m, so 117m for whole system. Liftoff mass ~5000 mT” (Tweet). 
  2. ^ elonmusk (). „Mk1 ship is around 200 tons dry & 1400 tons wet, but aiming for 120 by Mk4 or Mk5. Total stack mass with max payload is 5000 tons” (Tweet). 
  3. ^ Amos, Jonathan (). „Biggest ever rocket is assembled briefly in Texas”. BBC News (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ „Starship”. SpaceX. . Arhivat din original la . Accesat în . Starship will be the world’s most powerful launch vehicle ever developed, with the ability to carry up to 150 metric tonnes to Earth orbit reusable, and up to 250 metric tonnes expendable. 
  5. ^ „Starship Flight Test”. SpaceX (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . SpaceX is targeting as soon as Thursday, April 20 for the first flight test of a fully integrated Starship and Super Heavy rocket from Starbase in Texas. The 62 minute launch window opens at 8:28 a.m. CT and closes at 9:30 a.m. CT. 
  6. ^ Berger, Eric (). „Green light go: SpaceX receives a launch license from the FAA for Starship”. Ars Technica (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Andrew Jones last updated (). „SpaceX's 1st Starship and Super Heavy launch: How it will work”. Space.com (în engleză). Accesat în . 
  8. ^ Skipper, Joe; Roulette, Joey; Gorman, Steve (). „SpaceX Starship launch presumed failed minutes after reaching space”. Reuters (în engleză). Accesat în . 
  9. ^ a b Foust, Jeff (). „Big plans for SpaceX”. The Space Review. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „SpaceX rocket fails first flight”. BBC News (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ a b Norris, Guy (). „SpaceX Unveils Heavy-Lift Vehicle Plan For Future Exploration”. Aviation Week & Space Technology. Arhivat din originalNecesită abonament cu plată la . Accesat în . 
  12. ^ Coppinger, Rob (). „Huge Mars Colony Eyed by SpaceX Founder Elon Musk”. Space.com (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ Boyle, Alan (). „Speculation mounts over Elon Musk's plan for SpaceX's Mars Colonial Transporter”. GeekWire (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ Foust, Jeff (). „SpaceX performs first test of Raptor engine”. SpaceNews (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ Chang, Kenneth (). „Elon Musk's Plan: Get Humans to Mars, and Beyond”. The New York Times (în engleză). Arhivat din originalAcces gratuit pentru testarea serviciului, necesită altfel abonament la . Accesat în . 
  16. ^ a b „Elon Musk renames his BFR spacecraft Starship”. BBC News (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ Boyle, Alan (). „Elon Musk's updated vision for Mars also shoots for the moon and much, much more”. GeekWire (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ Masunaga, Samantha (). „SpaceX will build BFR spaceships and rocket boosters at Port of Los Angeles”. Los Angeles Times (în engleză). Arhivat din originalAcces gratuit pentru testarea serviciului, necesită altfel abonament la . Accesat în . 
  19. ^ Masunaga, Samantha (). „SpaceX scraps its plan to build Mars spaceship at Port of L.A. – again”. Los Angeles Times (în engleză). Arhivat din originalAcces gratuit pentru testarea serviciului, necesită altfel abonament la . Accesat în . 
  20. ^ Foust, Jeff (). „SpaceX signs up Japanese billionaire for circumlunar BFR flight”. SpaceNews (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de SpaceX Starship la Wikimedia Commons

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=SpaceX_Starship&oldid=16328487