Kiev

Prima atestare scrisă a Kievului datează din 482. Kievul a avut o populație numeroasă încă din sec 9, fiind avantajat de Nipru, care a reprezentat o arteră comercială importantă cu vestul și cu estul. Începând din secolul al-IX-lea timp de un secol, Kievul a jucat un rol important în nobilimea varegilor, iar în 968 triburile pecenegilor atacă și distrug orașul. Cel care a influențat mult evoluția orașului a fost Vladimir I (958-1015) care a extins orașul și a pus bazele structurii sale urbanistice. Tot el a oferit supușilor o religie de stat, ortodoxismul. În scurtă vreme, Kievul a devenit centrul religios al statului rus, în principal datorită clădirilor sale sacre: Catedrala Sfânta Sofia, Catedrala Sf. Vladimir, Mănăstirea Lavra Pecerska (întemeiată în 1051, cea mai veche mănăstire rusească). Din Kiev a început creștinarea Rusiei și cultura ortodoxă. Între 1569 și 1667 Kievul a aparținut Poloniei. De-a lungul secolelor XIII și XIX viața orașului a fost dominată militar și ecleziastic de Imperiul Rus.