abandon

Din franceză abandon.

• AFI: /a.banˈdon/

Declinarea substantivului abandon
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	abandon	abandonuri
Articulat	abandonul	abandonurile
Genitiv-Dativ	abandonului	abandonurilor
Vocativ	'	'

1. părăsire împotriva regulilor morale și a obligațiilor materiale a copiilor, familiei etc.

   Abandonul familiei.

2. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
3. renunțare la continuarea participării într-o probă sportivă.

• 1-3: abandonare, părăsire, renunțare

• abandona
• abandonare
• abandonat

• DEX online

---

(English)

Din engleza medie abandounen < franceza veche abandoner, după a bandon. Origine latină.

• AFI: /əˈbændən/

abandon, pl. abandons

1. cedare completă în fața naturii impulsive a personalității

Conjugarea verbului to abandon
Infinitiv	to abandon
Prezent simplu pers. 3 sg.	abandons
Trecut simplu	abandoned
Participiu trecut	abandoned
Participiu prezent	abandoning

1. a ceda controlul, a (se) preda
2. a lăsa în urmă, a părăsi
3. a renunța la un drept sau la un bun

• desert, relinquish, renounce

• keep, continue, retain

• abandonable
• abandoner
• abandonment

• Dictionary.com

---

(français)

Din a bandon < origine latină.

• AFI: /a.bɑ̃.dɔ̃/

abandon m., abandons pl.

1. abandon