personalitate
Etimologie
Din franceză personnalité < latină personalitas. Confer germană Personalität, italiană personalità.
Pronunție
- AFI: /per.so.na.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului personalitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | personalitate | personalități |
| Articulat | personalitatea | personalitățile |
| Genitiv-Dativ | personalității | personalităților |
| Vocativ | ' | ' |
- ceea ce este propriu, caracteristic fiecărei persoane și o distinge ca individualitate; ansamblu de trăsături morale sau intelectuale prin care se remarcă o persoană; felul propriu de a fi al cuiva.
- Personalitatea unui artist.
- persoană cu aptitudini deosebite și cu alese însușiri intelectuale și morale, care se realizează și se manifestă în mod practic prin reușite într-un anumit domeniu de activitate.
- persoană care deține o funcție importantă în viața politică, socială, culturală.
- O personalitate marcantă.
- Personalitate politică.
- (astăzi rar; mai ales la pl.) aluzie tendențioasă și jignitoare la adresa unei persoane.
Sinonime
- 1: (psih.) persoană, individualitate, originalitate
- 2-3: personaj
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
caracterele proprii ale unei persoane
|
|
persoană cu calități și merite deosebite într-un domeniu de activitate (știință, artă, viață social-politică etc.)
|
|
Anagrame
Referințe
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
personalitate f.