Sari la conținut

loc

De la Wikționar, dicționarul liber
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
Traduceri în alte limbi

Etimologie

Din latină locus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
loc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ loc locuri
Articulat locul locurile
Genitiv-Dativ locului locurilor
Vocativ locule locurilor
  1. punct, porțiune determinată în spațiu.
  2. (pop.) bucată de pământ (cultivabil).
  3. regiune; ținut; (p.ext.) țară.
  4. așezare omenească, localitate; regiunea, țara, localitatea în care s-a născut cineva.
  5. spațiu ocupat de cineva sau de ceva.
  6. pasaj într-o scrisoare; publicație în care a apărut un anumit lucru.
  7. slujbă, post; funcție.
  8. situație socială a cuiva; (p.gener.) situație.
  9. moment potrivit; prilej, ocazie.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • Pe loc repaus = comandă militară indicând ieșirea din poziția de nemișcare a soldatului și adoptarea unei poziții mai libere
  • A-i sta cuiva mintea în loc, = se spune când cineva se află în fața unui lucru de neînțeles, pe care nu-l poate cuprinde cu mintea
  • A sta pe loc = a se opri (din mers)
  • La loc = acolo unde era mai înainte, unde stătea de obicei
  • A-i veni (cuiva) inima (sau sufletul) la loc = a i se potoli (cuiva) emoția, a se liniști; a-i trece spaima
  • A pune pe cineva la locul lui = a-i da cuiva o lecție de bună-cuviință, a arăta cuiva ce se cuvine și ce nu
  • (fam.) La loc comanda (sau mișcarea) = se spune pentru a reveni asupra unei dispoziții ( sau asupra unei mișcări greșite)
  • La un loc = împreună, laolaltă
  • Până într-un (sau la un) loc = până la un punct sau până la un moment; într-o măsură oarecare
  • În (sau peste) tot locul = pretutindeni
  • Din loc în loc (sau dintr-un loc într-altul) = a) de colo până colo, încoace și încolo; b) din distanță în distanță, ici și colo
  • Pe unele (sau, rar, une) locuri = ici și colo, pe alocuri
  • A o lua (sau a porni) din loc = a pleca de undeva
  • A nu-și (mai) afla (sau găsi) locul sau a nu-l (mai) ține (sau încăpea) pe cineva locul = a nu mai avea astâmpăr sau odihnă; a fi nerăbdător, neliniștit
  • A nu (mai) avea loc de cineva = a) a fi incomodat de cineva; b) a se lega mereu de cineva, a-i pricinui neajunsuri
  • A sta (sau a se ține, a rămâne, a încremeni) țintuit locului (sau pe loc, în loc) = a sta neclintit, fără să se miște
  • A sta la un loc = a sta liniștit, a fi cuminte
  • A muta din loc = a duce în altă parte
  • (A merge, a veni, a pleca etc.) la fața locului = (a se deplasa) acolo unde s-a întâmplat ceva (pentru a face cercetări)
  • O palmă de loc = o distanță mică
  • (A fi) de loc (sau de locul lui ori al ei etc.) din... sau din partea locului = (a fi) originar din... sau din regiunea unde se află cineva
  • A lua loc = a se așeza
  • Ia loc! = șezi!
  • A-și face loc = a-și croi un drum, a răzbate
  • A face loc = a se da la o parte pentru a permite trecerea cuiva sau a ceva
  • (A fi) la locul lui = (a fi) așa cum se cuvine
  • (A se pune) în locul cuiva = (a se închipui) în situația cuiva (pentru a-l putea înțelege)
  • A da loc la... = a avea drept urmare; a determina, a provoca
  • A fi locul = a fi cazul, a fi nimerit
  • A avea loc = a se întâmpla, a se produce
  • Din capul locului = de la început
  • În loc de... sau în locul..., = se spune pentru a arăta o înlocuire, o substituire
  • În loc să... (sau de a...) = se spune pentru a arăta raportul de opoziție dintre două idei, două acțiuni etc


Traduceri

Anagrame

Referințe