pluie
Aspect
(français)
Etimologie
Din franceză medie pluye, care provine din franceză veche pluie < latină populară *ploia < *plovia, din latină pluvia („ploaie”).
Înrudit cu catalană pluja, italiană pioggia, occitană pluèja, portugheză chuva, română ploaie și spaniolă lluvia.
Pronunție
Substantiv
pluie f., pluies pl.
- (fiz., met.) ploaie
- Des pluies torrentielles se sont abattues la semaine dernière.
- (fig.) ploaie
- Une pluie d'étoiles filantes.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Hiponime
Locuțiuni
locuțiuni