tir
Etimologie
Din franceză tir.
Pronunție
- AFI: /tir/
Substantiv
| Declinarea substantivului tir | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tir | tiruri |
| Articulat | tirul | tirurile |
| Genitiv-Dativ | tirului | tirurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- gen de sport constând din probe de tragere la țintă (cu pistolul, cu arma sau cu arcul).
- loc unde se fac exerciții de tragere la țintă.
Traduceri
Traduceri